februarie primăvăratic

imaginea copacilor desfrunziți mă uimește

crengile lor brațe delicate

ridicate spre cer într-o rugă abia șoptită

oare ce scriu pe cerul nesfârșit atâția copaci

împletindu-și crengile în mijlocul pădurii

unda unui gând freamătă

trimite Doamne sevele albe din adânc

umple tulpinile noastre cu rostul vieții

muguri plăpânzi roșiatici să tâșnească

dă-ne un semn că primăvara-i aproape

pictează Doamne peste cenușiul din noi

primăvară multicoloră înmiresmată

un nou început…

Rodica Dascălu / Presimțiri /