o frunză galbenă în formă de inimă

ultima desprinsă din copacul pustiu

purtată de o rafală de vânt

ajunge în calea trecătorilor

viața unei frunze nu este lipsită de sens

cum pare la prima vedere

mă opresc

ridic frunza stropită de ploaie de noroi de nepăsare

o privesc îndelung

în câteva clipe

frunza prinde viață

se strecoară în inimă

îi potențează pulsul

transfigurată

frunza face minuni

știe să spună atâtea povești de iubire

încât stârnește uimirea inimii adevărate

trezind-o la viață

dacă ar fi să aleg

poveștile cele mai dragi

m-aș opri asupra declarațiilor de iubire

ale tinerilor îndrăgostiți

copacii cu frunzele florile fructele lor

martori tăcuți discreți

ai celor mai înfocate jurăminte de iubire

nu-și dau seama

cât de repede se perindă anotimpurile

o lacrimă apărută ca din senin pe chipul toamnei

le amintește că a sosit timpul căderii frunzelor

au rămas atâtea povești nespuse încă…

 

viața are rost

cât timp frunza este prinsă-n ram

și inima trăiește povești de iubire…

 

/ Rodica Dascălu / Poveste neobișnuită /