o lume posibilă

oamenii întâlniți, oglinzi pentru răni
ascunse cu grijă în pliuri de timp.
există tentația împotrivirii viului.
în natură totul se întâmplă firesc.
noaptea cedează locul zorilor.
luna se apleacă sfioasă
în fața soarelui.
primăvara, cu alaiul ei de petale,
simte când vine clipa retragerii.
te bucuri de lumina verii,
de auriul spicelor ,
de mișcarea perpetuă a valurilor mării.
te pregătești să întâmpini oameni, situații,
evenimente, ca și cum ai înțelege că universul
acesta efemer nu este doar un pod spre o lume
mai bună, eternă, ci este chiar una dintre
infinitele tale lumi posibile. o recreezi
iar și iar. schimbarea e dureroasă
precum orice naștere.
amprenta rămâne.

Dascălu Rodica,
18 mai 2022

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *