când părți din suflet

fărâme de iubire se desprind

însoțindu-i în cer

pe cei plecați prea devreme

îmi rămân amintirile duioase

în anul din urmă

s-a intamplat o minune

am reclădit casa părintească

cu pereți acoperiș pomi viță de vie

cu toate trăirile

în încăperile inimii mele

mă-ntorc zilnic în mine însămi

în locul rămas intact

ca-n vremea copilăriei

mă-ntâlnesc stau la sfat

cu cei alături de care

mi-am împletit zilele anii

depănăm amintiri în fața focului

aprins din timp de tata

pe marginea patului

mama

cu chipul încadrat de basmaua de cașmir înflorată

ne privește-ndelung

iubirea din ochii ei

văpaie nesfârșită

răzbate peste ani

vie profundă

am avut cândva un brad împodobit

cu globuri aurii

am păstrat unul alb ușor ciobit

nu credeam că

un obiect atât de minuscul

îmi va dărui tandre aduceri aminte

sunt povești retrăite intens acum

când pruncul Iisus în brațele Fecioarei Maria

la fel ca odinioară

ne privește din icoana sfântă

aflată pe peretele din rasărit

simbol al credinței străvechi ce continuă să fie…

Rodica Dascălu / Nostalgie /