pășesc cu sfială într-un lăcaș sfânt

aroma de mir îmi învăluie ființa

din glasuri grave se înalță un fuior divin

rugă de binecuvântare

 

tâlcuirea părintelui despre valurile mării şi vântul potrivnic

atinge suav nevăzutul din mine

corabia aflată în călătorie pe marea învolburată a vieţii

se scufundă dacă ne bizuim doar pe noi înșine

să păstrăm vie credinţa harul lucrează

suntem liberi să-l sporim sau să fim cuprinşi de îndoială

aleg încrederea cu ochii aţintiţi spre El

drumul continuă neabătut

furtuna se potolește

 

o mamă se roagă

în preajma ei trei băieţi

pe cel mic îl poartă în braţe

obosită încearcă să-l aşeze pe covor

cu chipul luminat de zâmbet copilul doarme

când simte intenția mamei tresare nemulțumit

 

Iisus binecuvântează copiii, pe noi cei aflaţi

în zi de sărbătoare în casa Lui însetați de Cuvânt

nu este totul pierdut

prin copiii lor senini tinerii părinți pregătesc viitorul

de-aş fi ştiut toate acestea! prea tarziu?

 

nu, nu e timpul trecut toate la vremea lor

mă rog pentru luminarea minţii

și coborârea ei în inimă…

 

/ Rodica Dascălu / Încredere și îndoială /