rătăcești la marginea timpului
te întorci în noaptea ta albastră.
frigul te învăluie.
ai vrea să-l domolești.
întotdeauna, ai crezut că în tine
totul e senin iar temeri nu există.
până atunci, însă, ai de înfruntat
valuri înspumate, ziduri înalte,
ecouri stranii, bariere.
e vremea colindelor
a nașterii pruncului Iisus.
în spatele ferestrei, aștepți.
vântul leagănă lin ornamentul
de Crăciun. animați de spiritul
sărbătorii, oamenii aleargă.
dintr-o clipă în alta
stă să-nceapă ninsoarea.
cuibul tău, o corabie în derivă
pe o mare neliniștită de întrebări.
dacă așteptarea îți va fi zadarnică
ordinea cosmică nu se tulbură.
îți percepi desprinderea.
dar, la cât de amețitor e ritmul
chiar și singurătatea e relativă.
oricând un tsunami deschide ușa.
universul te cheamă. răspunde-i.
dincolo de bine și rău ești tu.
porți în tine focul iar frigul
oricât de aprig ar fi
se îmblânzește.
rădăcinile te cheamă.
de sărbători, poți ieși din timp.

Rodica Dascalu
19 decembrie 2021