în orice durere este viață

uneori cel pe care-l iubești necondiționat

îți este copil sau prieten

îi simți sufletul în impas

vrei să-i fii aproape

să nu fii indiferent singurătății sale

captiv propriilor idei convingeri

izolat în sine

singurul mod de a-l ajuta este să nu-l ajuți

nu-și deschide ușor inima

să primească blânda adiere a iubirii…

mă duce gândul la imaginea unui fluture

atras de lumina lămpii cu gaz

într-o seară din copilărie

intrat prin fereastra larg deschisă

zboară către flacăra palidă

cu aripile ușor arse

atingând pereții

caută ieșirea

încercând toate direcțiile

nu-i ușor

să regăsești drumul spre libertate

chiar fluture fiind

singurul mod în care poți să-l ajuți

este să rămâi nemișcat

împietrit

aștepți

până când își epuizează resursele

și ostenit se oprește

te apleci delicat asupra lui

și îl ajuți să-și afle calea

sau

extrapolând

să-l inspiri pe propriul copil sau prieten

de a-și găsi drumul către sine

de nu cumva îi va fi hărăzită suferința

spre a-și descoperi propria măreție…

 

/ Rodica Dascălu / Fluturele /