E iarnă

ți-e frig

când sufletul trăiește în sine

și spune

eu sunt important

mie nu-mi pasă de tine

te afli în ceață adâncă

când viața îți trece

fără să afli

ce vânt te poartă prin lume

geru-i năpraznic

când singur ești

deși împreună te afli

inima-i de ghiață

când nu poți să dăruiești

o îmbrățișare

un cuvânt de încurajare

viscolul te învăluie

când ai uitat

să te-ntorci

în tine însăți

să vezi că exiști

doar împreuna

cu cei ce au fost

cu cei ce sunt

și vor urma să vină

e iarnă

când pleci

fără să lași în univers

o urmă

să amintească de tine…

Rodica Dascălu / E iarnă /

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *