Doamne,

necuprinsă-i frumusețea creației tale!

dorință mea vie, să fiu!

universul îmi răspunde prin culoare:

pe cerul albastru

desenează forme diafane

norii albi pufoși

în continuă mișcare…

câmpurile verzi de grâu

tivite cu flori galbene de păpădii

freamătă cât vezi cu ochii…

grele de atâtea flori

coroanele pomilor

alb roz plutitoare sfere

inocență străfulgerată iar și iar

de văpăile florilor de liliac…

voi alipi buchetului de culori

roșul aprins al inimii

devin minusculă rază în curcubeu

precum viul în mine

izvor însetat de lumină…

/ Rodica Dascălu / Dorință /