Dor de tata

dorul de tata mă doare
de când trăiește pe-un alt tărâm
în altă lume
pentru a ne îmbrățișa
alegem să ne întâlnim cel mai adesea în vis
sau în amintirile cuibărite definitiv în mine însămi
în așteptarea primelor steluțe de nea
privesc cu sufletul în copilărie
totul se-ntâmplă acum
ninge zile-n șir
precum o perdea vie în continuă mișcare
țesută din fulgi diafani de zăpadă
viscolul năuc îmi biciuie fața
fără motiv
mă revolt
plâng de frig 
de neputința de a ajunge la lecții
viscolul își continuă opera 
troienind zăpada în nămeți cât gardul
să ieșim din casă pe-o astfel de vreme
e chiar aventura vieții
însoțiți de vuietul năvalnic al viscolului 
pornim la drum
îl văd pe tata la câțiva pași înainte
despicând nămeții cu lopata
croiește cu greu cărarea
prin troieni către școală
unde-și dorește atât de mult
copiii lui să-nvețe…
mi-e dor de tine tata
să-nfruntăm împreună
nămeții zăpezilor de altădată …
/ Rodica Dascălu / Dor de tata /

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *