primăvara clădește o lume

precum cuvântul destine

începe timid cu primii ghiocei

înflorirea pomilor

pârguirea fructelor

coacerea grânelor

ea, primăvara învăluie trupuri

subtil se strecoară

în cele mai adânci cotloane ale inimii

primăvara-i o fereastra magică

prin care mă-ntorc

la vârsta inocenței

rup firul tainic al tăcerii

năvălesc cuvintele

cele bune parcă-s flori de cireș

câteva sunt triste

spuse-n joacă sau greșit înțelese

sunt flori ofilite

și cer vindecare prin alint mângâiere…

 

înainte de a-și începe zborul

cuvintele

cer puritatea florii de cireș

doar așa pot construi destine…

/ Rodica Dascălu / Cuvântul /