Liniștea seninului

Unei nopți de vară,

Mă ajută să redevin copil,

Contemplarea universului

Îmi insuflă smerenie,

Suntem atât de mici,

În raport cu imensitatea acestuia…

Lumina lăuntrică tânjește

S-ajungă pe bolta senină,

E precum un dor de Acasă…

O rază rătăcită-n univers,

Ce vine tocmai din Steaua Polară,

Îmi propune o călătorie,

Pentru suflet…

Pornim la drum,

Parcă-i un vis,

Atâta doar că raza mă poartă

Spre lăuntrul din mine,

Călătorind spre adânc,

Lumea exterioară,

Acea identificare cu griji, dorințe și iluzii,

Devinte tot mai neînsemnată…

Daca sufletu-mi va atinge cerul nemuririi,

Nimeni nu știe,

Importantă rămâne alegerea

Unui suflet de a se desăvârși…

/ Rodica Dascălu / Contemplare