vine un timp când
cuvântul își caută tonul
adecvat încheierii unei etape
de neocolit. cel mai simplu gest,
acela de a face un pas, îți cere
vigoare. locul potrivit neliniștii
tale se află într-o cameră
ascunsă privirii.
spațiul pare suficient de amplu
iar tu asemeni unui artist
inspirat ai libertatea
de a-l configura
armonios.
cele mai profunde dialoguri
cu tine însăți aici le porți.
insomnia te ajută.
afli răspunsuri clare la întrebări.
recent te-ai întrebat dacă poți
iubi fără a te întâlni mai întâi
cu neștiutele tale chipuri.
poți descoperi chiar zeci de fațete.
întotdeauna vei dori să împodobești
scena pentru a-l primi pe celălalt.
îl vei admira, în lumina dimineții,
firav, uneori puternic sau
dând piept cu valurile
iar și iar. să iubești
necondiționat,
un pisc greu
de atins.
mai bine privești răsăritul
înainte de a parcurge calea
străjuită cu plopi întinzându-se
precum un covor roșu spre izvor.

Rodica Dascalu
4 septembrie 2021