celui care iese din peisaj

asculți șoapta firului de iarbă.
ești atent, iar păsările parcă
îți vorbesc prin triluri.
părerile de rău, plânsul tăcut
creează spații albe, fără margini.
începi să colorezi în voie o altă lume.
lumina verii, o explozie,
năvălește în zori, pentru a închide
cupa florii de regina nopții, adunând
în ea roua cuvintelor.
apoi, din petală în petală,
coboară, însoțindu-te la drum
spre adâncimea unui roșu trandafir.
parfumul altui univers te învăluie.
existența plină de obstacole
ascunde întotdeauna un miez,
pentru a-l afla, merită să cutreieri.
percepe întreaga imagine
doar cel care iese din peisaj
depășind conturul propriei bucle.

Rodica Dascalu
7 iunie 2022

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *