sublimă lucrare devenirea
valori adunate cu sârg
dobândesc un înțeles
precum o simfonie a inimii…
eliberată de teamă
devin autoarea propriei povești
am la-ndemână culorile
pictez în alb strălucitor cerul inimii
versul mă ajută să învăț
sufletu-i țesătură prețioasă
cu furtuni și pustiuri de liniște
cu versanți acoperiți de flori
și ape repezi de munte…
descoperindu-l
nicicând nu voi mai putea
să nu-l iau în seamă…
/ Dascălu Rodica / A făuri un om /
viața uneori e pomul
desprins din solul
unde a-nmugurit prima oară
plantat spre a renaște și-nflori
în altă grădină
legați tainic de rădăcinile firave
bulgării un pumn de humă
minim bagaj de călătorie
zi de primăvară târzie
unduindu-și în lumina soarelui
tulpina
inundând cu frunze verzi
evantaiul coroanei
pomul prinde viață
de câte ori schimb locul
îmi închipui rădăcinile pomului
adânc înfipte-n pământ
cum sorb cu nesaț seva
sunt asemeni lui
când vine momentul
să trăiesc experiențe noi
port aceleași rădăcini
din anii copilăriei
caut un sol asemănător
nu-l regăsesc
rămâne adaptarea la mediu
prind rădăcini renasc…
/ Rodica Dascalu / Rădăcini /
Muguri pe ramuri –
Vise de înflorire
Arome fruct copt…
/ Rodica Dascălu / Vis de înflorire /
ascult suave armonii muzicale
într-o sală de așteptare la medic
urmăresc atentă privirile celor din jur
vii strălucitoare
femei conștiente că poartă în trupul lor
un copil însăși viața
sau
stinse apatice pline de disperare
femei împovărate de-ntâlnirea cu boala
uneori Dumnezeu îți acordă încă o șansă
să trăiești prin suferință
cea mai plină de sens etapă…
nașterea și aflarea sensului
aceeași sală de așteptare
a întâlnirii cu viața…
/ Rodica Dascalu / Întâlnire /
Părere de rău –
Căința sufletului
Lacrimi curate…
/ Rodica Dascălu / Căință /
Bucurie –
Natura înflorită
Zbor de petale…
/ Rodica Dascălu / Zbor /
Un mărțișor șnur –
Viața în roșu și alb
Vis mult așteptat…
/ Rodica Dascălu / Roșu și alb /
Mărțișor în pom –
Sănătatea trupului
Roșu în obraji…
/ Rodica Dascălu / Mărțișor /
sunt tânără plină de elan
îmi imaginez lucruri proiecte
la început de drum încerc să deschid uși
eșuez mă pierd pe mine însămi
periodic revin în locul
unde-am lăsat uși întredeschise…
mă-ntorc precum primăverile
sau păsările călătoare
aici am trait cinci primăveri
anotimpul renaște
pe o spirală a timpului
într-un oraș al devenirii
iar eu transfigurată
învăț că în jur totul se repetă
de fiecare dată
altă traiectorie găzduiește întoarcerea
amplu amfiteatru unde învăț
cum să închid cu acceptare drumuri
cum să închid uși cu iubire
descopăr că sunt vie
în locul unde-am renunțat atât de ușor
la mine însămi…
cândva m-am deconectat de întregul ființei
acum o regăsesc
închid un ciclu în univers
altul se naște…
/ Rodica Dascălu / Regăsire /
Boabe de rouă –
Lacrimi divine pe flori
Plânsul naturii…
/ Rodica Dascălu / Plânsul naturii /