îți amintești doar zilele senine
deși, sub ele, întrezărești bezna,
dezamăgirea, spaima.
te-au însoțit, destrămând
fără milă, mai întâi visul
de a te întoarce, poate, chiar
în locul unde te-ai născut, apoi,
pe cel de a scrie povești
gândindu-te
că lumile interioare
sunt atât de vii încât nu se pot
naște decât întâlnindu-te, la timpul
potrivit și deloc întâmplător,
cu oameni călăuze.
apoi, visul scris pe nisip.
plaja fierbinte nu l-a păstrat
era dorința ta secretă de a trăi
într-o lume ocolită de intemperii.
toate au fost spulberate,
de vântul neîncrederii
cu furtuna lui
de neoprit,
visele, cuvintele,
chiar firul de zambilă
răsărit în fundația casei
părintești, care acum există
numai în imaginația ta aprinsă.
șuvoiul avea însă altceva pregătit.

Rodica Dascalu ~
~ 8 februarie 2022 ~