fără suișuri sau căderi,
un drum liniar cât vezi cu ochii,
monotonia existenței. trec zile, ani.
nu afli lucruri despre tine, nici despre
cei alături de care trăiești. sunteți
împreună și totuși atât de singuri
încât nicio punte nu se înfiripă.
o aprigă furtună doboară
smochinul neroditor.
nimic nu mai este la fel.
pericolul pare de netrecut.
în toiul încercării,
în scrum și în cenușă,
sufletul descoperă viața.
din buturuga cu rădăcini
adânc împlântate
răsare un fir plăpând,
continuă să crească. arbore
mănos al viului, prefigurându-se.

Rodica Dascalu ~
13 aprilie 2022