Arhive lunare: decembrie 2015

Darul

în tăcere

floarea se dezvăluie lumii

petală cu petală

lăcaș pentru bobul mirific de rouă

pentru albine și fluturi

în univers câți oameni

atâtea suflete

și fiecare se deschide precum o floare

ascult povestea entuziastă a unei tinere

despre o întâlnire

într-o seară senină de toamnă

când vorbește despre prietenie

privirea-i strălucește

și trimite-n univers scântei de lumină

dincolo de imagini

bucuria întâlnirii cu ființa interioară

conexiunea om natură lucruri

trăiesc melancolia

și regretul trecerii vremii

viața începe acum

când chipul își pierde fermitatea

și ochii strălucirea și mersul siguranța

doar sufletul primește darul

de a vedea cu inima

adevărata realitate

eternitatea zborului…

/ Dascălu Rodica / Darul /

Poveste neobișnuită

o frunză galbenă în formă de inimă

ultima desprinsă din copacul pustiu

purtată de o rafală de vânt

ajunge în calea trecătorilor

viața unei frunze nu este lipsită de sens

cum pare la prima vedere

mă opresc

ridic frunza stropită de ploaie de noroi de nepăsare

o privesc îndelung

în câteva clipe

frunza prinde viață

se strecoară în inimă

îi potențează pulsul

transfigurată

frunza face minuni

știe să spună atâtea povești de iubire

încât stârnește uimirea inimii adevărate

trezind-o la viață

dacă ar fi să aleg

poveștile cele mai dragi

m-aș opri asupra declarațiilor de iubire

ale tinerilor îndrăgostiți

copacii cu frunzele florile fructele lor

martori tăcuți discreți

ai celor mai înfocate jurăminte de iubire

nu-și dau seama

cât de repede se perindă anotimpurile

o lacrimă apărută ca din senin pe chipul toamnei

le amintește că a sosit timpul căderii frunzelor

au rămas atâtea povești nespuse încă…

 

viața are rost

cât timp frunza este prinsă-n ram

și inima trăiește povești de iubire…

 

/ Rodica Dascălu / Poveste neobișnuită /

Trecutul e viu

răsfoiesc filele îngălbenite

din cartea trecutului

capitolul amintiri dureroase

încăpere zăvorâtă

cu lacătul neiertării

aș vrea să se-ntâmple o minune

să nu trăiesc iarăși

singurătatea

înfrângerea

despărțirea

lacrima neplânsă

privesc cu ochii inimii

fiecare filă de viață

stărui asupra ei cu afecțiune

privesc ca înțeles al imaginii create

din frânturi de viață care au precedat-o

au continuat să fie

inima acceptă iartă învață lecția

întrezărește sensul celor întâmplate

nu nu e târziu

fila unei povești dureroase

la care îți era greu să te-ntorci

devine tăcere imaculată

amintire vie între atâtea alte aduceri aminte

lumină călăuză pentru acum…

/ Rodica Dascălu / Trecutul e viu /